Avocat

CARTEA IV – Despre mostenire si liberalitati Codul Civil. Noul Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil


Meniul:
Noul Cod Civil – Titlul PRELIMINAR – Despre legea civila
Noul Cod Civil – CARTEA I – Despre persoane
Noul Cod Civil – CARTEA II – Despre familie Codul
Noul Cod Civil – CARTEA III – Despre bunuri
> Noul Cod Civil – CARTEA IV – Despre mostenire si liberalitati
Noul Cod Civil – CARTEA V – Despre obligatii
Noul Cod Civil – CARTEA VI – Despre prescriptia extinctiva, decadere si calculul termenelor
Noul Cod Civil – CARTEA VII – Dispozitii de drept international privat

CARTEA IV – Despre mostenire si liberalitati *)

———–
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a IV-a sunt cuprinse in art. 91�98 din Legea nr. 71/2011.

 

Titlul I – Dispozitii referitoare la mostenire in general
 

Capitolul I – Dispozitii generale


Notiune Art. 953

Mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta.

Deschiderea mostenirii Art. 954

(1) Mostenirea unei persoane se deschide in momentul decesului acesteia.
(2) Mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, dupa caz, cu hotararea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva.
(3) Daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afla pe teritoriul Romaniei, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea. In cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea. Atunci cand in patrimoniul succesoral nu exista bunuri situate in Romania, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator atunci cand primul organ sesizat in vederea desfasurarii procedurii succesorale este instanta judecatoreasca.

Felurile mostenirii Art. 955

(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament.
(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala.

Actele juridice asupra mostenirii nedeschise Art. 956

Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise inca, precum actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la deschiderea mostenirii.

 

Capitolul II – Conditiile generale ale dreptului de a mosteni


Capacitatea de a mosteni Art. 957

(1) O persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii. Dispozitiile art. 36, 53 si 208 sunt aplicabile.
(2) Daca, in cazul mortii mai multor persoane, nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta.

Nedemnitatea de drept Art. 958

(1) Este de drept nedemna de a mosteni: a) persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea; b) persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului.
(2) In cazul in care condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.
(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.

Nedemnitatea judiciara Art. 959

(1) Poate fi declarata nedemna de a mosteni: a) persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; b) persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului; c) persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul.
(2) Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii. Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant.
(3) Daca hotararea de condamnare pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. a) se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii, termenul de un an se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(4) Atunci cand condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) lit. a) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea se poate declara daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva. In acest caz, termenul de un an curge de la aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii, daca aceasta a intervenit dupa deschiderea mostenirii.
(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), termenul de un an curge de la data cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.
(6) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea prevazuta la alin. (2), in cazul in care, cu exceptia autorului uneia dintre faptele prevazute la alin. (1), nu mai exista alti succesibili. Dispozitiile alin. (2)�
(5) se aplica in mod corespunzator.

Efectele nedemnitatii Art. 960

(1) Nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara.
(2) Posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de rea-credinta.
(3) Actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura in care profita mostenitorilor, incheiate intre nedemn si terti, sunt valabile. De asemenea, se mentin si actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori de buna-credinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile.

Inlaturarea efectelor nedemnitatii Art. 961

(1) Efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.
Fara o declaratie expresa, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea.
(2) Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

Vocatia la mostenire Art. 962

Pentru a putea mosteni, o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament.

 

Titlul II – Mostenirea legala
 

Capitolul I – Dispozitii generale


Mostenitorii legali Art. 963

(1) Mostenirea se cuvine, in ordinea si dupa regulile stabilite in prezentul titlu, sotului supravietuitor si rudelor defunctului, si anume descendentilor, ascendentilor si colateralilor acestuia, dupa caz.
(2) Descendentii si ascendentii au vocatie la mostenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai pana la gradul al patrulea inclusiv.
(3) In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii.

Principiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii Art. 964

(1) Rudele defunctului vin la mostenire in urmatoarea ordine:
a) clasa intai: descendentii;
b) clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati;
c) clasa a treia: ascendentii ordinari;
d) clasa a patra: colateralii ordinari.
(2) Daca in urma dezmostenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiata nu pot culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa se atribuie rudelor din clasa subsecventa care indeplinesc conditiile pentru a mosteni.
(3) Inauntrul fiecarei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul inlatura de la mostenire rudele de grad mai indepartat, cu exceptia cazurilor pentru care legea dispune altfel.
(4) Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal, daca legea nu prevede altfel.

 

Capitolul II – Reprezentarea succesorala


Notiune Art. 965

Prin reprezentare succesorala, un mostenitor legal de un grad mai indepartat, numit reprezentant, urca, in virtutea legii, in drepturile ascendentului sau, numit reprezentat, pentru a culege partea din mostenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia daca nu ar fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mostenirii.

Domeniul de aplicare Art. 966

(1) Pot veni la mostenire prin reprezentare succesorala numai descendentii copiilor defunctului si descendentii fratilor sau surorilor defunctului.
(2) In limitele prevazute la alin. (1) si daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 967, reprezentarea opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum reprezentantii sunt rude de acelasi grad ori de grade diferite in raport cu defunctul.

Conditii Art. 967

(1) Poate fi reprezentata persoana lipsita de capacitatea de a mosteni, precum si nedemnul, chiar aflat in viata la data deschiderii mostenirii.
(2) Pentru a veni prin reprezentare succesorala la mostenirea defunctului, reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale pentru a-l mosteni pe acesta.
(3) Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit de el.

Efectul general al reprezentarii succesorale Art. 968

(1) In cazurile in care opereaza reprezentarea succesorala, mostenirea se imparte pe tulpina.
(2) Prin tulpina se intelege:
� inauntrul clasei intai, descendentul de gradul intai care culege mostenirea sau este reprezentat la mostenire;
� inauntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege mostenirea sau este reprezentat la mostenire.
(3) Daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, in cadrul fiecarei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpina, partea cuvenita descendentilor de acelasi grad din aceeasi ramura impartindu-se intre ei in mod egal.

Efectul particular al reprezentarii succesorale Art. 969

(1) Copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au mostenit prin reprezentarea nedemnului, daca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai, conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit sa il suporte ca urmare a reprezentarii.
(2) Raportul se face potrivit dispozitiilor prevazute in sectiunea a 2-a a cap. IV din titlul IV al prezentei carti.

 

Capitolul III – Mostenitorii legali
 

Sectiunea 1 – Sotul supravietuitor


Conditii Art. 970

Sotul supravietuitor il mosteneste pe sotul decedat daca, la data deschiderii mostenirii, nu exista o hotarare de divort definitiva.

Vocatia la mostenire a sotului supravietuitor Art. 971

(1) Sotul supravietuitor este chemat la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali.
(2) In absenta persoanelor prevazute la alin. (1) sau daca niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate sa vina la mostenire, sotul supravietuitor culege intreaga mostenire.

Cota succesorala a sotului supravietuitor Art. 972

(1) Cota sotului supravietuitor este de:
a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului;
c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului;
d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota sotului supravietuitor in concurs cu mostenitori legali apartinand unor clase diferite se stabileste ca si cand acesta ar fi venit in concurs numai cu cea mai apropiata dintre ele.
(3) Daca, in urma casatoriei putative, doua sau mai multe persoane au situatia unui sot supravietuitor, cota stabilita potrivit alin. (1) si (2) se imparte in mod egal intre acestea.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor Art. 973

(1) Sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale beneficiaza de un drept de abitatie asupra casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte din bunurile mostenirii.
(2) Dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil.
(3) Oricare dintre mostenitori poate cere fie restrangerea dreptului de abitatie, daca locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor, fie schimbarea obiectului abitatiei, daca pune la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare.
(4) Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.
(5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie reglementat prin prezentul articol se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul mostenirii, care va hotari de urgenta, in camera de consiliu.

Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor Art. 974

Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor mosteneste, pe langa cota stabilita potrivit art. 972, mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei comune a sotilor.

 

Sectiunea 2 – Descendentii defunctului


Dreptul de mostenire al descendentilor Art. 975

(1) Descendentii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit.
(2) Descendentii defunctului inlatura mostenitorii din celelalte clase si vin la mostenire in ordinea proximitatii gradului de rudenie. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) In concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna trei sferturi din mostenire.
(4) Mostenirea sau partea din mostenire care li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu, ori pe tulpina, cand vin la mostenire prin reprezentare succesorala.

 

Sectiunea 3 – Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati


Vocatia la mostenire a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati Art. 976

(1) Ascendentii privilegiati sunt tatal si mama defunctului.
(2) Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora, pana la al patrulea grad inclusiv cu defunctul.
(3) Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati vin la mostenire daca descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Dispozitiile art. 963 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Impartirea mostenirii intre sotul supravietuitor, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati Art. 977

(1) Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului, partea cuvenita clasei a doua este de doua treimi din mostenire.
(2) Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului, partea cuvenita clasei a doua este de o jumatate din mostenire.

Impartirea mostenirii intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati Art. 978

Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in functie de numarul ascendentilor privilegiati care vin la mostenire, dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi;
b) in cazul in care la mostenire vin 2 parinti, acestia vor culege impreuna o jumatate, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta jumatate.

Absenta ascendentilor privilegiati sau a colateralilor privilegiati Art. 979

(1) In cazul in care colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, ascendentii privilegiati vor culege mostenirea sau partea din mostenire cuvenita clasei a doua.
(2) In cazul in care ascendentii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, colateralii privilegiati vor culege mostenirea sau partea din mostenire cuvenita clasei a doua.

Impartirea mostenirii intre ascendentii privilegiati Art. 980

Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati se imparte intre acestia in mod egal.

Impartirea mostenirii intre colateralii privilegiati Art. 981

(1) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in mod egal.
(2) In cazul in care colateralii privilegiati vin la mostenire prin reprezentare succesorala, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte intre ei pe tulpina.
(3) In cazul in care colateralii privilegiati sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte, in mod egal, intre linia materna si cea paterna. In cadrul fiecarei linii, sunt aplicabile dispozitiile alin. (1) si (2).
(4) In ipoteza prevazuta la alin. (3), colateralii privilegiati care sunt rude cu defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din mostenire ce li se cuvine.

 

Sectiunea 4 – Ascendentii ordinari


Dreptul de mostenire al ascendentilor ordinari Art. 982

(1) Ascendentii ordinari sunt rudele in linie dreapta ascendenta ale defunctului, cu exceptia parintilor acestuia.
(2) Ascendentii ordinari vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Ascendentii ordinari vin la mostenire in ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.
(4) In concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.
(5) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor ordinari de acelasi grad se imparte intre acestia in mod egal.

 

Sectiunea 5 – Colateralii ordinari


Dreptul de mostenire al colateralilor ordinari Art. 983

(1) Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului pana la gradul al patrulea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati.
(2) Colateralii ordinari vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati si ascendentii ordinari nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Colateralii ordinari vin la mostenire in ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.
(4) In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.
(5) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor ordinari de acelasi grad se imparte intre acestia in mod egal.

 

Titlul III – Liberalitatile
 

Capitolul I – Dispozitii comune
 

Sectiunea 1 – Dispozitii preliminare


Notiune si categorii Art. 984

(1) Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane.
(2) Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament.

Donatia Art. 985

Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numita donatar.

Legatul Art. 986

Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din acesta sau anumite bunuri determinate.

 

Sectiunea 2 – Capacitatea in materie de liberalitati


Capacitatea de folosinta Art. 987

(1) Orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea.
(2) Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi exprima consimtamantul.
(3) Conditia capacitatii de a primi o donatie trebuie indeplinita la data la care donatarul accepta donatia.
(4) Conditia capacitatii de a primi un legat trebuie indeplinita la data deschiderii mostenirii testatorului.

Lipsa capacitatii depline de exercitiu a dispunatorului Art. 988

(1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(2) Sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.

Desemnarea beneficiarului liberalitatii Art. 989

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora acest beneficiar sa poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.
(2) Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil.
(3) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.
(4) Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la randul sau, tot de catre dispunator.

Incapacitatile speciale Art. 990

(1) Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1): a) liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati; b) liberalitatile facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in privinta preotilor sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.
(4) Daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de existenta liberalitatii.
(5) In cazul in care dispunatorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar actiunea in anularea donatiei poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data la care dispunatorul s-a restabilit.

Incapacitatile speciale in materia legatelor Art. 991

Sunt anulabile legatele in favoarea:
a) notarului public care a autentificat testamentul;
b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
c) martorilor, in cazurile prevazute la art. 1.043 alin. (2) si art. 1.047 alin. (3);
d) agentilor instrumentatori, in cazurile prevazute la art. 1.047;
e) persoanelor care au acordat, in mod legal, asistenta juridica la redactarea testamentului.

Simulatia Art. 992

(1) Sanctiunea nulitatii relative prevazute la art. 988 alin. (2), art. 990 si 991 se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse.
(2) Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane.

 

Sectiunea 3 – Substitutiile fideicomisare


Notiune Art. 993

Dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert, denumit substituit, desemnat de dispunator, nu produce efecte decat in cazul in care este permisa de lege.

Substitutia fideicomisara Art. 994

(1) O liberalitate poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de a le transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de dispunator.
(2) Instituitului i se aplica in mod corespunzator dispozitiile din prezentul cod referitoare la fiduciar.
(3) Incapacitatile de a dispune se apreciaza in raport cu dispunatorul, iar cele de a primi, in raport cu instituitul si cu substituitul.

Efectele cu privire la bunuri Art. 995

(1) Sarcina prevazuta la art. 994 produce efecte numai cu privire la bunurile care au constituit obiectul liberalitatii si care la data decesului instituitului pot fi identificate si se afla in patrimoniul sau.
(2) Atunci cand liberalitatea are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte si asupra valorilor mobiliare care le inlocuiesc.
(3) Daca liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalitatilor de publicitate, sarcina trebuie sa respecte aceleasi formalitati. In cazul imobilelor, sarcina este supusa notarii in cartea funciara.

Drepturile substituitului Art. 996

(1) Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.
(2) Substituitul dobandeste bunurile care constituie obiectul liberalitatii ca efect al vointei dispunatorului.
(3) Substituitul nu poate fi, la randul sau, supus obligatiei de administrare si de transmitere a bunurilor.

Garantiile si asigurarile Art. 997

In vederea executarii sarcinii, dispunatorul poate impune instituitului constituirea de garantii si incheierea unor contracte de asigurare.

Imputarea sarcinii asupra cotitatii disponibile Art. 998

Daca instituitul este mostenitor rezervatar al dispunatorului, sarcina nu poate incalca rezerva sa succesorala.

Acceptarea donatiei dupa decesul dispunatorului Art. 999

Oferta de donatie facuta substituitului poate fi acceptata de acesta si dupa decesul dispunatorului.

Ineficacitatea substitutiei Art. 1.000

Atunci cand substituitul predecedeaza instituitului sau renunta la beneficiul liberalitatii, bunul revine instituitului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut ca bunul va fi cules de mostenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit.

 

Sectiunea 4 – Liberalitatile reziduale


Notiune Art. 1.001

Dispunatorul poate stipula ca substituitul sa fie gratificat cu ceea ce ramane, la data decesului instituitului, din donatiile sau legatele facute in favoarea acestuia din urma.

Dreptul de dispozitie al instituitului Art. 1.002

Liberalitatea reziduala nu il impiedica pe instituit sa incheie acte cu titlu oneros si nici sa retina bunurile ori sumele obtinute in urma incheierii acestora.

Interdictia de a dispune cu titlu gratuit Art. 1.003

(1) Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalitati reziduale.
(2) Dispunatorul poate interzice instituitului sa dispuna de bunuri prin donatie. Cu toate acestea, atunci cand este mostenitor rezervatar al dispunatorului, instituitul pastreaza posibilitatea de a dispune prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte de bunurile care au constituit obiectul donatiilor imputate asupra rezervei sale succesorale.

Independenta patrimoniala a instituitului Art. 1.004

Instituitul nu este tinut sa dea socoteala dispunatorului ori mostenitorilor acestuia.

Aplicarea regulilor substitutiei fideicomisare Art. 1.005

Dispozitiile prevazute la art. 995, art. 996 alin. (2), art. 997, 999 si 1.000 sunt aplicabile liberalitatilor reziduale.

 

Sectiunea 5 – Revizuirea conditiilor si sarcinilor


Domeniul de aplicare Art. 1.006

Daca, din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului, survenite acceptarii liberalitatii, indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor.

Solutionarea cererii de revizuire Art. 1.007

(1) Cu respectarea, pe cat posibil, a vointei dispunatorului, instanta de judecata sesizata cu cererea de revizuire poate sa dispuna modificari cantitative sau calitative ale conditiilor sau ale sarcinilor care afecteaza liberalitatea ori sa le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalitati.
(2) Instanta de judecata poate autoriza instrainarea partiala sau totala a obiectului liberalitatii, stabilind ca pretul sa fie folosit in scopuri conforme cu vointa dispunatorului, precum si orice alte masuri care sa mentina pe cat posibil destinatia urmarita de acesta.

Inlaturarea efectelor revizuirii Art. 1.008

Daca motivele care au determinat revizuirea conditiilor sau a sarcinilor nu mai subzista, persoana interesata poate cere inlaturarea pentru viitor a efectelor revizuirii.

 

Sectiunea 6 – Dispozitii speciale


Clauzele considerate nescrise Art. 1.009

(1) Este considerata nescrisa clauza prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea conditiilor sau a sarcinilor.
(2) De asemenea, este considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcarea obligatiilor prevazute la alin. (1) sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

Confirmarea liberalitatilor Art. 1.010

Confirmarea unei liberalitati de catre mostenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma sau orice alte motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze drepturile tertilor.

 

Capitolul II – Donatia
 

Sectiunea 1 – Incheierea contractului


Forma donatiei Art. 1.011

(1) Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Nu sunt supuse dispozitiei alin. (1) donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor, insotit de traditiunea bunului.

Inregistrarea donatiei autentice Art. 1.012

In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica un contract de donatie are obligatia sa inscrie de indata acest contract in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii. Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.

Formarea contractului Art. 1.013

(1) Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii.
(2) Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei. Mostenitorii destinatarului pot insa comunica acceptarea facuta de acesta.
(3) Oferta de donatie facuta unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu se accepta de catre reprezentantul legal.
(4) Oferta de donatie facuta unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata de catre aceasta, cu incuviintarea ocrotitorului legal.

Promisiunea de donatie Art. 1.014

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, promisiunea de donatie este supusa formei autentice.
(2) In caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donatie nu confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea promisiunii.

Principiul irevocabilitatii Art. 1.015

(1) Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa.
(2) Astfel, este lovita de nulitate absoluta donatia care:
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;
c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti.

Intoarcerea conventionala Art. 1.016

(1) Contractul poate sa prevada intoarcerea bunurilor daruite, fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul cand atat donatarul, cat si descendentii sai ar predeceda donatorului.
(2) In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate, atat dreptul donatarului, cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor formalitati.

 

Sectiunea 2 – Efectele donatiei


Raspunderea donatorului Art. 1.017

In executarea donatiei, dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava.

Garantia contra evictiunii Art. 1.018

(1) Donatorul nu raspunde pentru evictiune decat daca a promis expres garantia sau daca evictiunea decurge din fapta sa ori dintr-o imprejurare care afecteaza dreptul transmis, pe care a cunoscut-o si nu a comunicat-o donatarului la incheierea contractului.
(2) In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru evictiune ca si vanzatorul.

Garantia contra viciilor ascunse Art. 1.019

(1) Donatorul nu raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.
(2) Totusi, daca a cunoscut viciile ascunse si nu le-a adus la cunostinta donatarului la incheierea contractului, donatorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat donatarului prin aceste vicii.
(3) In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru viciile ascunse ca si vanzatorul.

 

Sectiunea 3 – Revocarea donatiei


�1. Dispozitii comune


Cauzele de revocare Art. 1.020

Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.

Modul de operare Art. 1.021

Revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu opereaza de drept.

Revocarea promisiunii de donatie Art. 1.022

(1) Promisiunea de donatie se revoca de drept daca anterior executarii sale se iveste unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevazute la art. 1023.
(2) De asemenea, promisiunea de donatie se revoca de drept si atunci cand, anterior executarii sale, situatia materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o asemenea masura incat executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

�2. Revocarea pentru ingratitudine


Cazuri Art. 1.023

Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;
c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in care se afla bunul la momentul donatiei.

Cererea de revocare Art. 1.024

(1) Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru ingratitudine se prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a stiut ca donatarul a savarsit fapta de ingratitudine.
(2) Actiunea in revocare pentru ingratitudine poate fi exercitata numai impotriva donatarului. Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate fi continuata impotriva mostenitorilor.
(3) Cererea de revocare nu poate fi introdusa de mostenitorii donatorului, cu exceptia cazului in care donatorul a decedat in termenul prevazut la alin. (1) fara sa il fi iertat pe donatar. De asemenea, mostenitorii pot introduce actiunea in revocare in termen de un an de la data mortii donatorului, daca acesta a decedat fara sa fi cunoscut cauza de revocare.
(4) Actiunea pornita de donator poate fi continuata de mostenitorii acestuia.

Efectele generale ale revocarii Art. 1.025

(1) In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura a bunului donat nu este posibila, donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea acestuia, socotita la data solutionarii cauzei.
(2) In urma revocarii donatiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat sa restituie fructele pe care le-a perceput incepand cu data introducerii cererii de revocare a donatiei.

Efectele speciale ale revocarii Art. 1.026

Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect in privinta drepturilor reale asupra bunului donat dobandite de la donatar, cu titlu oneros, de catre tertii de buna-credinta si nici asupra garantiilor constituite in favoarea acestora. In cazul bunurilor supuse unor formalitati de publicitate, dreptul tertului trebuie sa fi fost inscris anterior inregistrarii cererii de revocare in registrele de publicitate aferente.

�3. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii


Actiunile in caz de neexecutare a sarcinii Art. 1.027

(1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei.
(2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
(3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

Intinderea obligatiei de executare Art. 1.028

Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii bunului donat, actualizata la data la care sarcina trebuia indeplinita.

Efecte Art. 1.029

Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui, sub rezerva dispozitiilor art. 1.648.

 

Sectiunea 4 – Donatiile facute viitorilor soti in vederea casatoriei si donatiile intre soti


Caducitatea donatiilor Art. 1.030

Donatiile facute viitorilor soti sau unuia dintre ei, sub conditia incheierii casatoriei, nu produc efecte in cazul in care casatoria nu se incheie.

Revocabilitatea donatiei intre soti Art. 1.031

Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul casatoriei.

Nulitatea donatiei intre soti Art. 1.032

Nulitatea casatoriei atrage nulitatea relativa a donatiei facute sotului de rea-credinta.

Donatiile simulate Art. 1.033

(1) Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta contractul secret in scopul de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti.
(2) Este prezumata persoana interpusa, pana la proba contrara, orice ruda a donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie in momentul donatiei si care nu a rezultat din casatoria cu donatorul.

 

Capitolul III – Testamentul
 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale


Notiune Art. 1.034

Testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata.

Continutul testamentului Art. 1.035

Testamentul contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului. Alaturi de aceste dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispozitii, testamentul poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor testamentare anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului.

Testamentul reciproc Art. 1.036

Sub sanctiunea nulitatii absolute a testamentului, doua sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert.

Proba testamentului Art. 1.037

(1) Orice persoana care pretinde un drept ce se intemeiaza pe un testament trebuie sa dovedeasca existenta si continutul lui in una dintre formele prevazute de lege.
(2) Daca testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau de forta majora ori prin fapta unui tert, fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii sale, insa fara ca acesta sa ii fi cunoscut disparitia, valabilitatea formei si cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de proba.

Consimtamantul testatorului Art. 1.038

(1) Testamentul este valabil numai daca testatorul a avut discernamant si consimtamantul sau nu a fost viciat.
(2) Dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute de catre acesta.

Interpretarea testamentului Art. 1.039

(1) Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului, in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia.
(2) Elementele extrinseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se sprijina pe cele intrinseci.
(3) Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creantei sale.

 

Sectiunea 2 – Formele testamentului


Formele testamentului ordinar Art. 1.040

Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.

Testamentul olograf Art. 1.041

Sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul olograf trebuie scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului.

Deschiderea testamentului olograf Art. 1.042

(1) Inainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.
(2) In cadrul procedurii succesorale, notarul public procedeaza, in conditiile legii speciale, la deschiderea si validarea testamentului olograf si il depune in dosarul succesoral. Deschiderea testamentului si starea in care se gaseste se constata prin proces-verbal.
(3) Cei interesati pot primi, dupa vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor, copii legalizate ale testamentului olograf.
(4) Dupa finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se preda legatarilor, potrivit intelegerii dintre ei, iar in lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotarare judecatoreasca.

Testamentul autentic Art. 1.043

(1) Testamentul este autentic daca a fost autentificat de un notar public sau de o alta persoana investita cu autoritate publica de catre stat, potrivit legii.
(2) Cu ocazia autentificarii, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori.

Intocmirea testamentului autentic Art. 1.044

(1) Testatorul isi dicteaza dispozitiile in fata notarului, care se ingrijeste de scrierea actului si apoi i-l citeste sau, dupa caz, i-l da sa il citeasca, mentionandu-se expres indeplinirea acestor formalitati. Daca dispunatorul isi redactase deja actul de ultima vointa, testamentul autentic ii va fi citit de catre notar.
(2) Dupa citire, dispunatorul trebuie sa declare ca actul exprima ultima sa vointa.
(3) Testamentul este apoi semnat de catre testator, iar incheierea de autentificare de catre notar.

Autentificarea in situatii particulare Art. 1.045

(1) In cazul acelora care, din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea astfel facuta tinand loc de semnatura. Mentiunea va fi citita testatorului de catre notar, in prezenta a 2 martori, aceasta formalitate suplinind absenta semnaturii testatorului.
(2) Declaratia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da in scris in fata notarului public, prin inscrierea de catre parte, inaintea semnaturii, a mentiunii �consimt la prezentul act, pe care l-am citit�.
(3) Daca surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, in imposibilitate de a scrie, declaratia de vointa se va lua prin interpret, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in mod corespunzator.
(4) Pentru a lua consimtamantul unui nevazator, notarul public va intreba daca a auzit bine cand i s-a citit cuprinsul testamentului, consemnand aceasta in incheierea de autentificare.

Inregistrarea testamentului autentic Art. 1.046

In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica testamentul are obligatia sa il inscrie, de indata, in Registrul national notarial tinut in format electronic, potrivit legii. Informatii cu privire la existenta unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului.

Testamentele privilegiate Art. 1.047

(1) Se poate intocmi in mod valabil un testament in urmatoarele situatii speciale:
a) in fata unui functionar competent al autoritatii civile locale, in caz de epidemii, catastrofe, razboaie sau alte asemenea imprejurari exceptionale;
b) in fata comandantului vasului sau a celui care il inlocuieste, daca testatorul se afla la bordul unui vas sub pavilionul Romaniei, in cursul unei calatorii maritime sau fluviale. Testamentul intocmit la bordul unei aeronave este supus acelorasi conditii;
c) in fata comandantului unitatii militare ori a celui care il inlocuieste, daca testatorul este militar sau, fara a avea aceasta calitate, este salariat ori presteaza servicii in cadrul fortelor armate ale Romaniei si nu se poate adresa unui notar public;
d) in fata directorului, medicului sef al institutiei sanitare sau a medicului sef al serviciului ori, in lipsa acestora, in fata medicului de garda, cat timp dispunatorul este internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces.
(2) In toate cazurile prevazute la alin. (1) este obligatoriu ca testamentul sa se intocmeasca in prezenta a 2 martori.
(3) Testamentul privilegiat se semneaza de testator, de agentul instrumentator si de cei 2 martori. Daca testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face mentiune despre cauza care l-a impiedicat sa semneze.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.
(5) Prevederile art. 1.042 se aplica in mod corespunzator si in privinta testamentului privilegiat.

Caducitatea testamentelor privilegiate Art. 1.048

(1) Testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data cand dispunatorul ar fi putut sa testeze in vreuna dintre formele ordinare. Termenul se suspenda daca testatorul a ajuns intr-o stare in care nu ii este cu putinta sa testeze.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica dispozitiei testamentare prin care se recunoaste un copil.

Testamentul sumelor si valorilor depozitate Art. 1.049

(1) Dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu respectarea conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor institutii.
(2) Institutiile specializate nu vor putea proceda la predarea legatului avand ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare decat in baza hotararii judecatoresti ori a certificatului de mostenitor care constata valabilitatea dispozitiei testamentare si calitatea de legatar, prevederile referitoare la raport si reductiune fiind aplicabile.
(3) Institutiile de credit au obligatia ca, la instituirea de catre clientii acestora a unei dispozitii testamentare, sa comunice, de indata, mentiunea acesteia in registrul prevazut la art. 1.046.

Conversiunea formei testamentare Art. 1.050

Un testament nul din cauza unui viciu de forma produce efecte daca indeplineste conditiile prevazute de lege pentru alta forma testamentara.

 

Sectiunea 3 – Revocarea voluntara a testamentului


Revocarea voluntara expresa Art. 1.051

(1) Un testament nu poate fi revocat expres, in tot sau in parte, decat printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
(2) Testamentul care revoca un testament anterior poate fi intocmit intr-o forma diferita de aceea a testamentului revocat.
(3) Revocarea expresa a testamentului facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national notarial prevazut la art. 1.046.

Revocarea voluntara tacita Art. 1.052

(1) Testatorul poate revoca testamentul olograf si prin distrugerea, ruperea sau stergerea sa. ?tergerea unei dispozitii a testamentului olograf de catre testator implica revocarea acelei dispozitii. Modificarile realizate prin stergere se semneaza de catre testator.
(2) Distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf, cunoscuta de testator, atrage de asemenea revocarea, cu conditia ca acesta sa fi fost in masura sa il refaca.
(3) Testamentul ulterior nu il revoca pe cel anterior decat in masura in care contine dispozitii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocarii nu sunt inlaturate in caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior.

Retractarea revocarii Art. 1.053

(1) Dispozitia revocatorie poate fi retractata in mod expres prin act autentic notarial sau prin testament.
(2) Retractarea unei dispozitii revocatorii inlatura efectele revocarii, cu exceptia cazului in care testatorul si-a manifestat vointa in sens contrar sau daca aceasta intentie a testatorului rezulta din imprejurarile concrete. Dispozitiile art. 1.051 alin. (3) raman aplicabile.
(3) Retractarea unei dispozitii revocatorii facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national notarial prevazut la art. 1.046.

 

Sectiunea 4 – Legatul


�1. Categorii de legate


Clasificarea legatelor Art. 1.054

(1) Legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.
(2) Legatul poate fi pur si simplu, cu termen, sub conditie sau cu sarcina.

Legatul universal Art. 1.055

Legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire.

Legatul cu titlu universal Art. 1.056

(1) Legatul cu titlu universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la o fractiune a mostenirii.
(2) Prin fractiune a mostenirii se intelege:
a) fie proprietatea unei cote-parti din aceasta;
b) fie un dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau a unei cote-parti din mostenire;
c) fie proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii ori asupra unei coteparti din universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor.

Legatul cu titlu particular Art. 1.057

Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular.

�2. Efectele legatelor


Fructele bunurilor ce constituie obiectul legatului Art. 1.058

Legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta.

Drepturile legatarului cu titlu particular Art. 1.059

(1) Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii.
(2) Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra mostenirii. Daca testatorul nu a prevazut altfel, cel insarcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie.

Sarcina excesiva a legatului cu titlu particular Art. 1.060

(1) Daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat legatul sau fara a depasi valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea libera predand beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea lor.
(2) Valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii mostenirii.

Accesoriile bunului care constituie obiectul unui legat cu titlu particular Art. 1.061

(1) Bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se preda cu accesoriile sale, in starea in care se gaseste la data deschiderii mostenirii.
(2) Legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus bunului de catre un tert dupa intocmirea testamentului.
(3) Legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau achizitionarea altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma, pana la proba contrara, a viza intreg bunul ori universalitatea rezultata.

Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere Art. 1.062

Cand obiectul legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia este datorata din ziua deschiderii mostenirii.

Legatul alternativ Art. 1.063

In cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.

Legatul bunului altuia Art. 1.064

(1) Cand bunul individual determinat care a facut obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins in patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, atunci se aplica dispozitiile prezentului articol.
(2) Daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau, legatul este anulabil.
(3) In cazul in care testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea acestuia de la data deschiderii mostenirii.

Legatul conjunctiv Art. 1.065

(1) Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia.
(2) In cazul legatului conjunctiv, daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita celorlalti legatari.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si atunci cand obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate.

Cheltuielile predarii legatului Art. 1.066

In lipsa unei dispozitii testamentare sau legale contrare, cheltuielile predarii legatului sunt in sarcina mostenirii, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere rezervei succesorale.

Dreptul de preferinta al creditorilor mostenirii fata de legatari Art. 1.067

(1) Creditorii mostenirii au dreptul sa fie platiti cu prioritate fata de legatari.
(2) Daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi reduse in masura depasirii, la cererea creditorilor mostenirii sau a celui care este obligat sa le execute.
(3) In cazul in care, fara a se cunoaste anumite datorii sau sarcini ale mostenirii, a fost executat un legat, mostenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice persoana interesata poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care legatul urmeaza a fi redus.

�3. Ineficacitatea legatelor


Revocarea voluntara a legatului Art. 1.068

(1) Legatele sunt supuse dispozitiilor privind revocarea voluntara a testamentului.
(2) Orice instrainare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular, consimtita de catre testator, chiar daca este afectata de modalitati, revoca implicit legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat.
(3) Ineficacitatea instrainarii nu afecteaza revocarea decat daca:
a) este determinata de incapacitatea sau vicierea vointei testatorului; ori
b) instrainarea reprezinta o donatie in favoarea beneficiarului legatului si nu s-a facut sub conditii sau cu sarcini substantial diferite de acelea care afecteaza legatul.
(4) Distrugerea voluntara de catre testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular revoca implicit legatul.

Revocarea judecatoreasca Art. 1.069

(1) Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi ceruta in cazul neindeplinirii, fara justificare, a sarcinii instituite de testator. Neindeplinirea fortuita a sarcinii poate atrage revocarea numai daca, potrivit vointei testatorului, eficacitatea legatului este conditionata de executarea sarcinii.
(2) Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi solicitata si pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
a) daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b) daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.

Termenul de prescriptie Art. 1.070

Dreptul la actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului se prescrie in termen de un an de la data la care mostenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau, dupa caz, de la data la care sarcina trebuia executata.

Caducitatea legatului Art. 1.071

Orice legat devine caduc atunci cand:
a) legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii;
b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
c) legatarul este nedemn;
d) legatarul renunta la legat;
e) legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca aceasta avea un caracter pur personal;
f) bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul.

Destinatia bunurilor constituind obiectul unui legat ineficace Art. 1.072

Ineficacitatea legatului din cauza nulitatii, revocarii, caducitatii sau desfiintarii pentru nerealizarea conditiei suspensive ori pentru indeplinirea conditiei rezolutorii profita mostenitorilor ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau, dupa caz, inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul.

Regimul legatului-sarcina Art. 1.073

Cu exceptia cazului prevazut la art. 1.071 lit. f), caducitatea sau revocarea judecatoreasca a unui legat grevat cu un legat-sarcina in favoarea unui tert nu atrage ineficacitatea acestui din urma legat. Mostenitorii care beneficiaza de ineficacitatea legatului sunt obligati sa execute legatul-sarcina.

 

Sectiunea 5 – Dezmostenirea


Notiune Art. 1.074

(1) Dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali.
(2) Dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a unuia sau mai multor mostenitori legali si indirecta atunci cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari.

Efectele Art. 1.075

(1) In cazul dezmostenirii sotului supravietuitor, mostenitorii din clasa cu care acesta vine in concurs culeg partea din mostenire ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor ca urmare a dezmostenirii.
(2) Daca, in urma dezmostenirii, pe langa sotul supravietuitor, vin la mostenire atat cel dezmostenit, cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma culege partea ramasa dupa atribuirea cotei sotului supravietuitor si a cotei celui dezmostenit.
(3) Atunci cand, in urma dezmostenirii, un mostenitor primeste o cota inferioara cotei sale legale, mostenitorul cu care vine in concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmostenit.
(4) Daca, in urma dezmostenirii, o persoana este inlaturata total de la mostenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie mostenitorilor cu care ar fi venit in concurs sau, in lipsa acestora, mostenitorilor subsecventi.
(5) Dispozitiile prevazute la alin. (1)�
(4) nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.

Nulitatea Art. 1.076

(1) Dispozitia testamentara prin care mostenitorii legali au fost dezmosteniti este supusa cauzelor de nulitate, absoluta sau relativa, prevazute de lege.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la care cei dezmosteniti au luat cunostinta de dispozitia testamentara prin care au fost inlaturati de la mostenire, dar nu mai devreme de data deschiderii mostenirii.

 

Sectiunea 6 – Executiunea testamentara


Desemnarea si misiunea executorului Art. 1.077

(1) Testatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le imputernicirea necesara executarii dispozitiilor testamentare. Executorul testamentar poate fi desemnat si de catre un tert determinat prin testament.
(2) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, oricare dintre ei poate actiona fara concursul celorlalti, cu exceptia cazului in care testatorul a dispus altfel sau le-a impartit atributiile.
(3) Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptarii misiunii prin declaratie autentica notariala.

Capacitatea executorului Art. 1.078

Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate fi executor testamentar.

Dreptul de administrare Art. 1.079

(1) Executorul testamentar are dreptul sa administreze patrimoniul succesoral pe o perioada de cel mult 2 ani de la data deschiderii mostenirii, chiar daca testatorul nu i-a conferit in mod expres acest drept.
(2) Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrans doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.
(3) Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instanta de judecata, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de cate un an.

Puterile executorului Art. 1.080

(1) Executorul testamentar:
a) va cere, in conditiile legii, punerea sigiliilor, daca printre mostenitori sunt si minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca sau disparute;
b) va starui a se face inventarul bunurilor mostenirii in prezenta sau cu citarea mostenitorilor;
c) va cere instantei sa incuviinteze vanzarea bunurilor, in lipsa de sume suficiente pentru executarea legatelor. Instanta va putea incuviinta vanzarea imobilelor succesorale numai daca nu exista mostenitori rezervatari;
d) va depune diligente pentru executarea testamentului, iar in caz de contestatie, pentru a apara validitatea sa;
e) va plati datoriile mostenirii daca a fost imputernicit in acest sens prin testament.
In lipsa unei asemenea imputerniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu incuviintarea instantei;
f) va incasa creantele mostenirii.
(2) Testatorul poate dispune ca executorul testamentar sa procedeze la partajarea bunurilor mostenirii. Partajul produce efecte numai daca proiectul prezentat de catre executor a fost aprobat de toti mostenitorii.

Transmiterea executiunii Art. 1.081

(1) Puterile executorului testamentar nu pot fi transmise.
(2) Misiunea executorului testamentar numit in considerarea unei functii determinate poate fi continuata de catre persoana care preia acea functie.

Obligatia de a da socoteala si raspunderea executorului Art. 1.082

(1) La sfarsitul fiecarui an si la incetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat sa dea socoteala pentru gestiunea sa, chiar daca nu exista mostenitori rezervatari. Aceasta obligatie se transmite mostenitorilor executorului.
(2) Executorul testamentar raspunde ca un mandatar in legatura cu executarea dispozitiilor testamentare.
(3) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, raspunderea acestora este solidara, cu exceptia cazului in care testatorul le-a impartit atributiile si fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea incredintata.

Remuneratia executorului Art. 1.083

Misiunea executorului testamentar este gratuita, daca testatorul nu a stabilit o remuneratie in sarcina mostenirii.

Suportarea cheltuielilor Art. 1.084

Cheltuielile facute de executorul testamentar in exercitarea puterilor sale sunt in sarcina mostenirii.

Incetarea executiunii Art. 1.085

Executiunea testamentara poate inceta:
a) prin indeplinirea sau imposibilitatea aducerii la indeplinire a misiunii primite;
b) prin renuntare in forma unei declaratii autentice notariale;
c) prin decesul executorului testamentar;
d) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a executorului testamentar;
e) prin revocarea de catre instanta a executorului testamentar care nu isi indeplineste misiunea ori o indeplineste in mod necorespunzator;
f) prin expirarea termenului in care se exercita dreptul de administrare, afara de cazul in care instanta decide prelungirea termenului.

 

Capitolul IV – Rezerva succesorala, cotitatea disponibila si reductiunea liberalitatilor excesive
 

Sectiunea 1 – Rezerva succesorala si cotitatea disponibila


Notiunea de rezerva succesorala Art. 1.086

Rezerva succesorala este partea din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri.

Mostenitorii rezervatari Art. 1.087

Sunt mostenitori rezervatari sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati ai defunctului.

Intinderea rezervei succesorale Art. 1.088

Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal.

Notiunea de cotitate disponibila Art. 1.089

Cotitatea disponibila este partea din bunurile mostenirii care nu este rezervata prin lege si de care defunctul putea dispune in mod neingradit prin liberalitati.

Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor Art. 1.090

(1) Liberalitatile neraportabile facute sotului supravietuitor, care vine la mostenire in concurs cu alti descendenti decat cei comuni lor, nu pot depasi un sfert din mostenire si nici partea descendentului care a primit cel mai putin.
(2) Daca defunctul nu a dispus prin liberalitati de diferenta dintre cotitatea disponibila stabilita potrivit art. 1.089 si cotitatea disponibila speciala, atunci aceasta diferenta revine descendentilor.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand descendentul mentionat la alin. (1) a fost dezmostenit direct, iar de aceasta dezmostenire ar beneficia sotul supravietuitor.

 

Sectiunea 2 – Reductiunea liberalitatilor excesive


Stabilirea rezervei succesorale si a cotitatii disponibile Art. 1.091

(1) Valoarea masei succesorale, in functie de care se determina rezerva succesorala si cotitatea disponibila, se stabileste astfel:
a) determinarea activului brut al mostenirii, prin insumarea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii;
b) determinarea activului net al mostenirii, prin scaderea pasivului succesoral din activul brut; c) reunirea fictiva, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donatiilor facute de cel care lasa mostenirea.
(2) In vederea aplicarii alin. (1) lit. c), se ia in considerare valoarea la data deschiderii mostenirii a bunurilor donate, tinandu-se insa cont de starea lor in momentul donatiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donatie. Daca bunurile au fost instrainate de donatar, se tine seama de valoarea lor la data instrainarii. Daca bunurile donate au fost inlocuite cu altele, se tine cont de valoarea, la data deschiderii mostenirii, a bunurilor intrate in patrimoniu si de starea lor la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunurilor intrate in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii lor, inlocuirea bunurilor nu este luata in considerare. In masura in care bunul donat sau cel care l-a inlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donatia nu se va supune reunirii fictive. Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data deschiderii mostenirii.
(3) Nu se va tine seama in stabilirea rezervei de darurile obisnuite, de donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta.
(4) Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare.
(5) Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de valoarea stabilita potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se tine seama de cei care au renuntat la mostenire, cu exceptia celor obligati la raport, potrivit art. 1.147 alin. (2).

Modul de operare Art. 1.092

Dupa deschiderea mostenirii, liberalitatile care incalca rezerva succesorala sunt supuse reductiunii, la cerere.

Persoanele care pot cere reductiunea Art. 1.093

Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta numai de catre mostenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum si de catre creditorii chirografari ai mostenitorilor rezervatari.

Caile de realizare a reductiunii Art. 1.094

(1) Reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala a celor interesati.
(2) In lipsa unei asemenea invoieli, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz.
(3) In cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in limita cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acestuia.

Termenul de prescriptie Art. 1.095

(1) Dreptul la actiunea in reductiune a liberalitatilor excesive se prescrie in termen de 3 ani de la data deschiderii mostenirii sau, dupa caz, de la data la care mostenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formeaza obiectul liberalitatilor.
(2) In cazul liberalitatilor excesive a caror existenta nu a fost cunoscuta de mostenitorii rezervatari, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand au cunoscut existenta acestora si caracterul lor excesiv.
(3) Exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv.

Ordinea reductiunii Art. 1.096

(1) Legatele se reduc inaintea donatiilor.
(2) Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte legate.
(3) Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua.
(4) Donatiile concomitente se reduc toate deodata si proportional, afara daca donatorul a dispus ca anumite donatii vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte donatii.
(5) Daca beneficiarul donatiei care ar trebui redusa este insolvabil, se va proceda la reductiunea donatiei anterioare.

Efectele reductiunii Art. 1.097

(1) Reductiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, dupa caz, desfiintarea donatiilor in masura necesara intregirii rezervei succesorale.
(2) Intregirea rezervei, ca urmare a reductiunii, se realizeaza in natura.
(3) Reductiunea se realizeaza prin echivalent in cazul in care, inainte de deschiderea mostenirii, donatarul a instrainat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cauza imputabila donatarului.
(4) Cand donatia supusa reductiunii a fost facuta unui mostenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donatiei, acesta va putea pastra in contul rezervei sale partea care depaseste cotitatea disponibila.
(5) Daca donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate pastra bunul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin luare mai putin sau prin echivalent banesc.
(6) In cazul intregirii rezervei in natura, gratificatul pastreaza fructele partii din bun care depaseste cotitatea disponibila, percepute pana la data la care cei indreptatiti au cerut reductiunea.

Reductiunea unor liberalitati speciale Art. 1.098

(1) Daca donatia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie sau o renta ori intretinere viagera, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulata, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, fie de a solicita reductiunea potrivit dreptului comun.
(2) Daca mostenitorii rezervatari nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va face potrivit dreptului comun.

Imputarea liberalitatilor Art. 1.099

(1) Daca beneficiarul liberalitatii nu este mostenitor rezervatar, liberalitatea primita se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca o depaseste, este supusa reductiunii.
(2) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea nu este supusa raportului, ea se imputa asupra cotitatii disponibile. Daca este cazul, excedentul se imputa asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul si, daca o depaseste, este supus reductiunii.
(3) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea este supusa raportului, ea se imputa asupra rezervei celui gratificat, iar daca exista, excedentul se imputa asupra cotitatii disponibile, afara de cazul in care dispunatorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale. In acest ultim caz, numai partea care excedeaza rezervei globale se imputa asupra cotitatii disponibile. In toate cazurile, daca se depaseste cotitatea disponibila, liberalitatea este supusa reductiunii.
(4) Daca exista mai multe liberalitati, imputarea se face potrivit alin. (1)�(3), tinand seama si de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive.

 

Titlul IV – Transmisiunea si partajul mostenirii
 

Capitolul I – Transmisiunea mostenirii
 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale


Notiunile de optiune succesorala si de succesibil Art. 1.100

(1) Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea.
(2) Prin succesibil se intelege persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, dar care nu si-a exercitat inca dreptul de optiune succesorala.

Caracterele juridice ale optiunii Art. 1.101

Sub sanctiunea nulitatii absolute, optiunea succesorala este indivizibila si nu poate fi afectata de nicio modalitate.

Vocatia multipla la mostenire Art. 1.102

(1) Mostenitorul care, in baza legii sau a testamentului, cumuleaza mai multe vocatii la mostenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de optiune distinct.
(2) Legatarul chemat la mostenire si ca mostenitor legal isi va putea exercita optiunea in oricare dintre aceste calitati. Daca, desi nu a fost incalcata rezerva, din testament rezulta ca defunctul a dorit sa diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca mostenitor legal, acesta din urma poate opta doar ca legatar.

Termenul de optiune succesorala Art. 1.103

(1) Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.
(2) Termenul de optiune curge:
a) de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii;
b) de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii; d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.
(3) Termenului prevazut la alin. (1) i se aplica prevederile cuprinse in cartea a VI-a referitoare la suspendarea si repunerea in termenul de prescriptie extinctiva.

Prorogarea termenului Art. 1.104

(1) In cazul in care succesibilul a cerut intocmirea inventarului anterior exercitarii dreptului de optiune succesorala, termenul de optiune nu se va implini mai devreme de doua luni de la data la care i se comunica procesul-verbal de inventariere.
(2) Pe durata efectuarii inventarului, succesibilul nu poate fi considerat mostenitor, cu exceptia cazului in care a acceptat mostenirea.

Retransmiterea dreptului de optiune Art. 1.105

(1) Mostenitorii celui care a decedat fara a fi exercitat dreptul de optiune succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), partea succesibilului care renunta profita celorlalti mostenitori ai autorului sau.

 

Sectiunea 2 – Acceptarea mostenirii


Libertatea acceptarii mostenirii Art. 1.106

Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine.

Acceptarea mostenirii de catre creditori Art. 1.107

Creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor.

Felurile acceptarii Art. 1.108

(1) Acceptarea poate fi expresa sau tacita.
(2) Acceptarea este expresa cand succesibilul isi insuseste explicit titlul sau calitatea de mostenitor printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata.
(3) Acceptarea este tacita cand succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea sa il faca decat in calitate de mostenitor.

Inregistrarea actelor de acceptare Art. 1.109

In situatia in care acceptarea este facuta printr-un inscris autentic, declaratia de acceptare se va inscrie in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.

Actele cu valoare de acceptare tacita Art. 1.110

(1) Actele de dispozitie juridica privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra mostenirii atrag acceptarea tacita a acesteia. Sunt astfel de acte:
a) instrainarea, cu titlu gratuit sau oneros, de catre succesibil a drepturilor asupra mostenirii;
b) renuntarea, chiar gratuita, in folosul unuia sau mai multor mostenitori determinati;
c) renuntarea la mostenire, cu titlu oneros, chiar in favoarea tuturor comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi.
(2) De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire.
(3) Actele de conservare, supraveghere si de administrare provizorie nu valoreaza acceptare, daca din imprejurarile in care acestea s-au efectuat nu rezulta ca succesibilul si-a insusit prin ele calitatea de mostenitor.
(4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natura urgenta a caror indeplinire este necesara pentru normala punere in valoare, pe termen scurt, a bunurilor mostenirii.

Declaratia de neacceptare Art. 1.111

Succesibilul care intentioneaza sa indeplineasca un act ce poate avea semnificatia acceptarii mostenirii, dar care doreste ca prin aceasta sa nu fie considerat acceptant, trebuie sa dea in acest sens, anterior indeplinirii actului, o declaratie autentica notariala.

Prezumtia de renuntare Art. 1.112

(1) Este prezumat, pana la proba contrara, ca a renuntat la mostenire succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil, ca urmare a citarii sale in conditiile legii, nu accepta mostenirea in termenul prevazut la art. 1.103. Citatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia, pe langa elementele prevazute de Codul de procedura civila, si precizarea ca, daca succesibilul nu isi exercita dreptul de a accepta mostenirea in termenul prevazut la art. 1.103, va fi prezumat ca renunta la mostenire.
(2) Prezumtia de renuntare opereaza numai daca citatia i-a fost comunicata succesibilului cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului de optiune succesorala.

Reducerea termenului de optiune Art. 1.113

(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedintiala, sa isi exercite dreptul de optiune succesorala inauntrul unui termen stabilit de instanta judecatoreasca, mai scurt decat cel prevazut la art. 1.103.
(2) Succesibilul care nu opteaza in termenul stabilit de instanta judecatoreasca este considerat ca a renuntat la mostenire.

Efectele acceptarii Art. 1.114

(1) Acceptarea consolideaza transmisiunea mostenirii realizata de plin drept la data decesului.
(2) Mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal raspund pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota fiecaruia.
(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat sa suporte datoriile si sarcinile mostenirii. Prin exceptie, el raspunde pentru pasivul mostenirii, insa numai cu bunul sau bunurile ce formeaza obiectul legatului, daca:
a) testatorul a dispus in mod expres in acest sens;
b) dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire culeasa de catre testator si nelichidata inca; in acest caz, legatarul raspunde pentru pasivul acelei universalitati;
c) celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor mostenirii.
(4) In cazul instrainarii bunurilor mostenirii dupa deschiderea acesteia, bunurile intrate in patrimoniul succesoral prin efectul subrogatiei pot fi afectate stingerii datoriilor si sarcinilor mostenirii.

Intocmirea inventarului Art. 1.115

(1) Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot cere notarului competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face in acest scop fiind in sarcina mostenirii.
(2) Daca succesibilii sau persoanele care detin bunuri din patrimoniul succesoral se opun, efectuarea inventarului este dispusa de catre instanta judecatoreasca de la locul deschiderii mostenirii.
(3) Inventarul se efectueaza de catre persoana desemnata prin acordul succesibililor si al creditorilor sau, in lipsa unui asemenea acord, de catre persoana desemnata fie de notar, fie, dupa caz, de instanta de judecata competenta.

Procesul-verbal de inventariere Art. 1.116

(1) Procesul-verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau in posesia defunctului la data deschiderii mostenirii.
(2) Bunurile a caror proprietate este contestata se vor mentiona separat.
(3) In inventar se cuprind mentiuni privind pasivul succesoral.
(4) Bunurile mostenirii care se gasesc in posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla si a motivului pentru care se gasesc acolo.
(5) In cazul in care, cu ocazia inventarierii, se va gasi vreun testament lasat de defunct, acesta va fi vizat spre neschimbare si va fi depus in depozit la biroul notarului public.
(6) Inventarul se semneaza de cel care l-a intocmit, de succesibilii aflati la locul inventarului, iar in lipsa acestora sau in cazul refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de 2 martori.

Masurile speciale de conservare a bunurilor Art. 1.117

(1) Daca exista pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.
(2) Poate fi numit custode, cu acordul tuturor celor interesati, unul dintre succesibili, iar in caz contrar, o alta persoana aleasa de catre notar.
(3) In cazul in care conservarea bunurilor mostenirii necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi facute, cu incuviintarea notarului, de catre custodele prevazut la alin. (1) sau, in lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.
(4) Bunurile date in custodie sau in administrare se predau pe baza de procesverbal semnat de notar si de custode sau curator. Daca predarea are loc concomitent cu inventarierea, se va face mentiune in procesul-verbal, un exemplar al acestuia predandu-se custodelui sau curatorului.
(5) Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile si sa dea socoteala notarului asupra cheltuielilor de conservare sau administrare a acestor bunuri la finalizarea procedurii succesorale sau atunci cand notarul considera necesar.
(6) Oricine se considera vatamat prin inventarul intocmit sau prin masurile de conservare si administrare luate de notarul public poate face plangere la instanta judecatoreasca competenta.

Masurile speciale privind sumele de bani si alte valori Art. 1.118

(1) Daca in timpul efectuarii inventarului se vor gasi sume de bani, hartii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune in depozitul notarial sau la o institutie specializata, facandu-se mentiune despre aceasta si in procesul-verbal de inventariere.
(2) Din sumele de bani gasite la inventariere se vor lasa mostenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul si gospodareau impreuna cu acesta sumele necesare pentru:
a) intretinerea persoanelor ce erau in sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;
b) plata sumelor datorate in baza contractelor individuale de munca sau pentru plata asigurarilor sociale;
c) acoperirea cheltuielilor pentru conservarea si administrarea bunurilor mostenirii.

Acceptarea fortata Art. 1.119

(1) Succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii este considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea. El nu va avea insa niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea bunului donat.
(2) Mostenitorul aflat in situatia prevazuta la alin. (1) este tinut sa plateasca datoriile si sarcinile mostenirii proportional cu cota sa din mostenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.

 

Sectiunea 3 – Renuntarea la mostenire


Forma renuntarii Art. 1.120

(1) Renuntarea la mostenire nu se presupune, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 1.112 si art. 1.113 alin. (2).
(2) Declaratia de renuntare se face in forma autentica la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, in conditiile si limitele prevazute de lege.
(3) Pentru informarea tertilor, declaratia de renuntare se va inscrie, pe cheltuiala renuntatorului, in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.

Efectele renuntarii Art. 1.121

(1) Succesibilul care renunta este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.
(2) Partea renuntatorului profita mostenitorilor pe care i-ar fi inlaturat de la mostenire sau celor a caror parte ar fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea.

Renuntarea frauduloasa Art. 1.122

(1) Creditorii succesibilului care a renuntat la mostenire in frauda lor pot cere instantei revocarea renuntarii in ceea ce ii priveste, insa numai in termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renuntarea.
(2) Admiterea actiunii in revocare produce efectele acceptarii mostenirii de catre succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei acestuia.

Revocarea renuntarii Art. 1.123

(1) In tot cursul termenului de optiune, renuntatorul poate revoca renuntarea, daca mostenirea nu a fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la partea care i-ar reveni, dispozitiile art. 1.120 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Revocarea renuntarii valoreaza acceptare, bunurile mostenirii fiind preluate in starea in care se gasesc si sub rezerva drepturilor dobandite de terti asupra acelor bunuri.

Termenul de prescriptie Art. 1.124

Dreptul la actiunea in anularea acceptarii sau renuntarii se prescrie in termen de 6 luni, calculat in caz de violenta de la incetarea acesteia, iar in celelalte cazuri din momentul in care titularul dreptului la actiune a cunoscut cauza de nulitate relativa.

 

Sectiunea 4 – Sezina


Notiune Art. 1.125

Pe langa stapanirea de fapt exercitata asupra patrimoniului succesoral, sezina le confera mostenitorilor sezinari si dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile si actiunile defunctului.

Mostenitorii sezinari Art. 1.126

Sunt mostenitori sezinari sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati.

Dobandirea sezinei de catre mostenitorii legali nesezinari Art. 1.127

(1) Mostenitorii legali nesezinari dobandesc sezina numai prin eliberarea certificatului de mostenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii mostenirii.
(2) Pana la intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii, mostenitorul legal nesezinar nu poate fi urmarit in calitate de mostenitor.

Intrarea legatarului universal sau cu titlu universal in stapanirea mostenirii Art. 1.128

(1) Legatarul universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii de la mostenitorii rezervatari. Daca asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor.
(2) Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii de la mostenitorii rezervatari sau, dupa caz, de la legatarul universal intrat in stapanirea mostenirii ori de la mostenitorii legali nerezervatari care au intrat in stapanirea mostenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de mostenitor. Daca asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul cu titlu universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor.

Predarea legatului cu titlu particular Art. 1.129

Legatarul cu titlu particular intra in posesia obiectului legatului din ziua in care acesta i-a fost predat de bunavoie sau, in lipsa, din ziua depunerii la instanta a cererii de predare.

 

Sectiunea 5 – Petitia de ereditate


Persoanele care pot obtine recunoasterea calitatii de mostenitor Art. 1.130

Mostenitorul cu vocatie universala sau cu titlu universal poate obtine oricand recunoasterea calitatii sale de mostenitor contra oricarei persoane care, pretinzand ca se intemeiaza pe titlul de mostenitor, poseda toate sau o parte din bunurile din patrimoniul succesoral.

Efectele recunoasterii calitatii de mostenitor Art. 1.131

(1) Recunoasterea calitatii de mostenitor il obliga pe detinatorul fara titlu al bunurilor din patrimoniul succesoral la restituirea acestor bunuri cu aplicarea regulilor prevazute la art. 1.635�1.649.
(2) In privinta actelor juridice incheiate intre detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale si terti, dispozitiile art. 960 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

 

Sectiunea 6 – Certificatul de mostenitor


Notiune Art. 1.132

Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public si cuprinde constatari referitoare la patrimoniul succesoral, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum si alte mentiuni prevazute de lege.

Efecte Art. 1.133

(1) Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.
(2) In vederea stabilirii componentei patrimoniului succesoral, notarul public procedeaza, mai intai, la lichidarea regimului matrimonial.

Nulitatea Art. 1.134

Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin eliberarea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.

 

Capitolul II – Mostenirea vacanta


Notiune Art. 1.135

(1) Daca nu sunt mostenitori legali sau testamentari, mostenirea este vacanta.
(2) Daca prin legat s-a atribuit numai o parte a mostenirii si nu exista mostenitori legali ori vocatia acestora a fost restransa ca efect al testamentului lasat de defunct, partea din mostenire ramasa neatribuita este vacanta.

Administrarea provizorie a bunurilor mostenirii Art. 1.136

(1) Cat timp mostenirea nu a fost acceptata sau daca succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate sa numeasca un curator special al mostenirii, pentru apararea drepturilor mostenitorului eventual, avand drepturile si indatoririle de administrare prevazute la art. 1.117 alin. (3)�(5).
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), actiunile impotriva mostenirii se vor indrepta impotriva unui curator special, numit de notarul public competent, la cererea reclamantului.
(3) Daca exista indicii ca mostenirea urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public competent incunostinteaza si organul care reprezinta comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul.

Somarea succesibililor Art. 1.137

(1) Daca in termen de un an si 6 luni de la deschiderea mostenirii nu s-a infatisat niciun succesibil, notarul, la cererea oricarei persoane interesate, ii va soma pe toti succesibilii, printr-o publicatie facuta la locul deschiderii mostenirii, la locul unde se afla imobilele din patrimoniul succesoral, precum si intr-un ziar de larga circulatie, pe cheltuiala mostenirii, sa se infatiseze la biroul sau in termen de cel mult doua luni de la publicare.
(2) Daca niciun succesibil nu se prezinta in termenul fixat in publicatie, notarul va constata ca mostenirea este vacanta.

Dreptul de a culege mostenirea vacanta Art. 1.138

Mostenirile vacante revin comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii si intra in domeniul lor privat. Este considerata nescrisa orice dispozitie testamentara care, fara a stipula transmiterea bunurilor mostenirii, urmareste sa inlature aceasta regula.

Intrarea in stapanirea mostenirii vacante si raspunderea pentru pasiv Art. 1.139

(1) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul intra in stapanirea de fapt a mostenirii de indata ce toti succesibilii cunoscuti au renuntat la mostenire ori, la implinirea termenului prevazut la art. 1.137, daca niciun mostenitor nu este cunoscut. Mostenirea se dobandeste retroactiv de la data deschiderii sale.
(2) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul suporta pasivul mostenirii vacante numai in limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral.

Desfiintarea vacantei mostenirii Art. 1.140

Daca, desi s-a constatat vacanta mostenirii, exista mostenitori, atunci acestia pot exercita petitia de ereditate impotriva comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului.

 

Capitolul III – Amintirile de familie


Bunurile care constituie amintiri de familie Art. 1.141

(1) Constituie amintiri de familie bunurile ce au apartinut membrilor familiei si stau marturie istoriei acesteia.
(2) Sunt incluse in aceasta categorie bunuri precum corespondenta purtata de membrii familiei, arhivele familiale, decoratiile, armele de colectie, portretele de familie, documentele, precum si orice alte bunuri cu semnificatie morala deosebita pentru respectiva familie.

Regimul juridic al amintirilor de familie Art. 1.142

(1) Mostenitorii pot iesi din indiviziune cu privire la bunurile care constituie amintiri de familie numai prin partaj voluntar.
(2) In cazul in care nu se realizeaza partajul voluntar, bunurile care constituie amintiri de familie raman in indiviziune.
(3) Pe durata indiviziunii, prin acordul mostenitorilor sau, in lipsa acestuia, prin hotararea instantei, amintirile de familie sunt depozitate in interesul familiei la unul ori mai multi dintre mostenitori sau in locul convenit de ei.
(4) Mostenitorul desemnat ca depozitar poate revendica bunurile care constituie amintiri de familie de la cel care le detine pe nedrept, dar nu le poate instraina, imprumuta sau da in locatiune fara acordul unanim al coindivizarilor.

 

Capitolul IV – Partajul succesoral si raportul
 

Sectiunea 1 – Dispozitii generale referitoare la partajul succesoral


Starea de indiviziune Art. 1.143

(1) Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Mostenitorul poate cere oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze testamentare care prevad altfel.
(2) Dispozitiile art. 669�686 se aplica si partajului succesoral in masura in care nu sunt incompatibile cu acesta.

Partajul voluntar Art. 1.144

(1) Daca toti mostenitorii sunt prezenti si au capacitate de exercitiu deplina, partajul se poate realiza prin buna invoiala, in forma si prin actul pe care partile le convin. Daca printre bunurile succesorale se afla imobile, conventia de partaj trebuie incheiata in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Daca nu sunt prezenti toti mostenitorii ori daca printre ei se afla minori sau persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori persoane disparute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile mostenirii in cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protectia persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa ori privitoare la persoanele disparute.

Masuri conservatorii Art. 1.145

Bunurile mostenirii pot sa faca obiectul unor masuri conservatorii, in tot sau in parte, la cererea persoanelor interesate, in conditiile legii.

 

Sectiunea 2 – Raportul donatiilor


Notiune Art. 1.146

(1) Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel ce lasa mostenirea.
(2) In lipsa de stipulatie contrara din partea donatorului, cei mentionati la alin. (1) sunt obligati la raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei.

Scutirea de raport a renuntatorului la mostenirea legala Art. 1.147

(1) In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile.
(2) Prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la raportul donatiei si in cazul renuntarii la mostenire. In acest caz, donatarul va readuce la mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.

Persoanele care pot cere raportul donatiei Art. 1.148

Dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul supravietuitor, precum si, pe cale oblica, creditorii personali ai acestora.

Caracterul personal al obligatiei de raport Art. 1.149

(1) Mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile pe care le-a primit personal de la donator.
(2) Daca descendentul donatarului vine in nume propriu la mostenirea donatorului, nu este obligat sa raporteze donatia facuta ascendentului sau, chiar daca a acceptat mostenirea acestuia din urma.
(3) Descendentul care vine la mostenire prin reprezentare succesorala este obligat sa raporteze donatia primita de la defunct de catre ascendentul sau pe care il reprezinta, chiar daca nu l-a mostenit pe acesta din urma.

Exceptiile de la obligatia de raport Art. 1.150

(1) Nu sunt supuse raportului:
a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport. Scutirea poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele prevazute pentru liberalitati;
b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport;
c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel;
d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat.
(2) De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului. Cu toate acestea, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In cazul in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului.
Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar.

Modul de efectuare a raportului Art. 1.151

(1) Raportul se face prin echivalent. Este considerata ca nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura.
(2) Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii de raport este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu l-a dat in locatiune pentru o perioada mai mare de 3 ani.
(3) Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputatie sau in bani.
(4) Raportul prin preluare se realizeaza prin luarea din masa succesorala de catre mostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cat posibil de aceeasi natura si calitate cu cele care au format obiectul donatiei, tinand seama de cotele succesorale ale fiecaruia.
(5) In cazul raportului prin imputatie, valoarea donatiei se scade din partea mostenitorului obligat la raport.
(6) In cazul raportului in bani, cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti mostenitori o suma de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat si partea din aceasta valoare ce corespunde cotei sale succesorale.

Caile de realizare a raportului Art. 1.152

(1) Raportul se realizeaza in cadrul partajului, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
(2) Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul, cu exceptia celor care au renuntat in mod expres la raport.

Evaluarea bunului in cazul raportului prin echivalent Art. 1.153

(1) In vederea efectuarii raportului prin echivalent, se ia in considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se insa cont de starea lui in momentul donatiei, din care se scade valoarea, la momentul judecatii, a sarcinilor asumate prin contractul de donatie.
(2) Daca bunul a fost instrainat de donatar anterior cererii de raport, se tine seama de valoarea lui la data instrainarii. Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine cont de valoarea, la data raportului, a bunului intrat in patrimoniu si de starea lui la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunului intrat in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii sale, inlocuirea bunului nu este luata in considerare.
(3) Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data realizarii raportului.

Ameliorarile si degradarile bunului donat in cazul raportului in natura Art. 1.154

(1) Donatarul are dreptul sa recupereze, proportional cu cotele succesorale, cheltuielile rezonabile pe care le-a facut cu lucrarile adaugate, precum si cu lucrarile autonome necesare si utile pana la data raportului.
(2) Totodata, donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea bunului ca urmare a faptei sale culpabile.
(3) Donatarul poate retine bunul pana la plata efectiva a sumelor ce ii sunt datorate pentru cheltuielile prevazute la alin. (1), afara de cazul in care creanta lui se compenseaza cu despagubirile pe care le datoreaza potrivit alin. (2).

 

Sectiunea 3 – Plata datoriilor


Plata pasivului. Exceptiile de la divizarea de drept a pasivului mostenirii Art. 1.155

(1) Mostenitorii universali si cu titlu universal contribuie la plata datoriilor si sarcinilor mostenirii proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia.
(2) Inainte de partajul succesoral, creditorii ale caror creante provin din conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii ori s-au nascut inainte de deschiderea mostenirii pot cere sa fie platiti din bunurile aflate in indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silita asupra acestor bunuri.
(3) Regula divizarii de drept a pasivului succesoral nu se aplica daca:
a) obligatia este indivizibila;
b) obligatia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestatie determinata asupra unui astfel de bun;
c) obligatia este garantata cu o ipoteca sau o alta garantie reala, caz in care mostenitorul care primeste bunul afectat garantiei va fi obligat pentru tot, insa numai in limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului mostenirii se reduce corespunzator;
d) unul dintre mostenitori este insarcinat, prin titlu, sa execute singur obligatia. In acest caz, daca titlul il reprezinta testamentul, scutirea celorlalti mostenitori constituie o liberalitate, supusa reductiunii daca este cazul.

Situatia creditorilor personali ai mostenitorilor Art. 1.156

(1) Inainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui mostenitor nu pot urmari partea acestuia din bunurile mostenirii.
(2) Creditorii personali ai mostenitorilor si orice persoana ce justifica un interes legitim pot sa ceara partajul in numele debitorului lor, pot pretinde sa fie prezenti la partajul prin buna invoiala sau pot sa intervina in procesul de partaj.
(3) Ceilalti mostenitori pot obtine respingerea actiunii de partaj introduse de catre creditor, platind datoria in numele si pe seama mostenitorului debitor.
(4) Creditorii pot solicita revocarea partajului fara a fi obligati sa dovedeasca frauda copartasilor numai daca, desi au cerut sa fie prezenti, partajul s-a realizat in lipsa lor si fara sa fi fost convocati. In toate celelalte cazuri, actiunea in revocarea partajului ramane supusa dispozitiilor art. 1.562.
(5) Din bunurile mostenirii atribuite la partaj, precum si din cele care le iau locul in patrimoniul mostenitorului, creditorii mostenirii vor fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorului.
(6) Dispozitiile alin. (5) sunt aplicabile si legatarilor cu titlu particular ori de cate ori obiectul legatului nu consta intr-un bun individual determinat.

Regresul intre mostenitori. Insolvabilitatea unuia dintre mostenitori Art. 1.157

(1) Mostenitorul universal sau cu titlu universal care, din cauza garantiei reale sau din orice alta cauza, a platit din datoria comuna mai mult decat partea sa are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, insa numai pentru partea din datoria comuna ce revenea fiecaruia, chiar si atunci cand mostenitorul care a platit datoria ar fi fost subrogat in drepturile creditorilor.
(2) Cand unul dintre mostenitorii universali sau cu titlu universal este insolvabil, partea lui din pasivul mostenirii se imparte intre toti ceilalti in proportie cu cotele succesorale ale fiecaruia.
(3) Mostenitorul are dreptul de a cere plata creantelor pe care le are fata de mostenire de la ceilalti mostenitori, ca orice alt creditor al mostenirii. In privinta partii din datorie care ii revine ca mostenitor, dispozitiile art. 1.620�1.624 sunt aplicabile.

Raportul datoriilor Art. 1.158

(1) Daca, la data partajului succesoral, un mostenitor are o datorie certa si lichida fata de mostenire, aceasta se lichideaza prin luare mai putin.
(2) Daca mostenitorul are mai multe datorii fata de mostenire care nu sunt acoperite cu partea sa din bunurile mostenirii, aceste datorii se sting proportional prin raport in limita partii respective.
(3) Raportul nu opereaza in privinta creantei pe care un mostenitor o are fata de mostenire. Insa mostenitorul care este atat creditor, cat si debitor al mostenirii se poate prevala de compensatia legala, chiar daca nu ar fi intrunite conditiile acesteia.
(4) Prin acordul tuturor mostenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza si inainte de partajul succesoral.

Titlurile executorii obtinute impotriva defunctului Art. 1.159

Titlurile executorii obtinute impotriva defunctului pot fi executate si impotriva mostenitorilor sai, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

 

Sectiunea 4 – Partajul de ascendent


Subiecte Art. 1.160

Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti.

Forme Art. 1.161

(1) Partajul de ascendent se poate realiza prin donatie sau prin testament, cu respectarea formelor, conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru aceste acte juridice.
(2) Partajul realizat prin donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente.

Cuprins Art. 1.162

Daca in partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile mostenirii, bunurile necuprinse se vor partaja conform legii.

Ineficacitate Art. 1.163

(1) Este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-au cuprins toti descendentii care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in nume propriu, fie prin reprezentare succesorala.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica partajului in care nu a fost inclus un descendent care vine la mostenire prin reprezentare succesorala, insa a fost cuprins acela pe care il reprezinta.
(3) Daca prin partajul de ascendent se incalca rezerva succesorala a vreunui descendent sau a sotului supravietuitor, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la reductiunea liberalitatilor excesive.

Extra tag:
Avocat, Avocat drept penal, Avocat drept civil, , Cabinet Avocat, Avocat divort, Avocat partaj

            

Log in avocati:

E-mail:

Parola:

Publicitate: